I. Cadrul legal

Cadrul legal este asigurat de Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, precum şi de Hotărârea nr. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii.

II. Aspecte importante

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, această instituţie „este condusă de un inspector general de stat, înalt funcţionar public, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului muncii şi solidarităţii sociale”.

În exercitarea atribuţiilor de conducere, inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi (art. 10 alin. 2 din Legea nr. 108/1999). Inspectorii generali de stat adjuncţi sunt numiţi prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale (art. 10 alin. 2 din Legea nr. 108/1999).

Inspectorul general de stat şi inspectorii generali de stat adjuncţi au calitatea de inspector de muncă şi pot exercita activităţi de control pe întreg teritoriul ţării (art. 10 alin. 5 din Legea nr. 108/1999).

Potrivit art. 14 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, „inspectorul general de stat are, în principal, următoarele atribuţii:
a) organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activitatea Inspecţiei Muncii şi a instituţiilor subordonate;
b) răspunde de administrarea patrimoniului aparatului propriu al Inspecţiei Muncii, cu respectarea prevederilor legale;
c) exercită atribuţiile delegate de ministrul muncii şi justiţiei sociale;
d) urmăreşte realizarea funcţiilor şi atribuţiilor generale ale Inspecţiei Muncii la nivel naţional şi teritorial;
e) numeşte prin decizie membrii comisiilor de cercetare a evenimentelor cercetate de Inspecţia Muncii în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
f) aprobă programul-cadru de acţiuni al Inspecţiei Muncii;
g) aprobă programele proprii de acţiuni propuse de fiecare inspectorat teritorial de muncă;
h) analizează periodic şi/sau ori de câte ori este nevoie cu inspectorii-şefi/inspectorii-şefi adjuncţi activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă;
i) stabileşte măsurile necesare pentru realizarea funcţiilor şi atribuţiilor instituţiei şi pentru aplicarea ordinelor ministrului muncii şi justiţiei sociale;
j) organizează acţiuni de importanţă naţională în domeniu;
k) aprobă bugetele de venituri şi cheltuieli pentru inspectoratele teritoriale de muncă şi celelalte unităţi subordonate;
l) aprobă deplasările în străinătate, conform prevederilor legale în vigoare;
m) aprobă metodologiile şi procedurile specifice domeniilor de activitate;
n) desemnează reprezentanţii Inspecţiei Muncii în cadrul Consiliului consultativ tripartit, organizat conform legii, al cărui preşedinte este;
o) desemnează, la propunerea inspectorului-şef, reprezentanţii inspectoratului teritorial de muncă în cadrul fiecărui consiliu consultativ tripartit, organizat conform legii la nivel teritorial, al cărui preşedinte este inspectorul-şef al inspectoratului teritorial de muncă;
p) aprobă înfiinţarea sau desfiinţarea punctelor de lucru ale inspectoratelor teritoriale de muncă;
q) îndeplineşte şi alte atribuţii specifice, stabilite prin alte acte normative”.

Potrivit art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, „inspectorii generali de stat adjuncţi au următoarele atribuţii:
a) coordonează, îndrumă, controlează şi răspund de activitatea desfăşurată în domeniul specific;
b) propun spre aprobare inspectorului general de stat colective de lucru pentru realizarea de proiecte, programe, studii în domeniul de activitate specific;
c) organizează şi coordonează elaborarea metodologiilor de aplicare unitară a legislaţiei specifice domeniului de activitate pe care îl conduc şi le supun spre aprobare inspectorului general de stat;
d) avizează proiectul programului-cadru de acţiuni al inspecţiei Muncii şi programele proprii de acţiuni elaborate de fiecare inspectorat teritorial de muncă;
e) propun spre aprobare inspectorului general de stat programe de formare profesională pentru personalul din structurile coordonate;
f) stabilesc, potrivit atribuţiilor legale, măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor şi aplicarea dispoziţiilor legale în domeniul pe care îl coordonează;
g) propun inspectorului general de stat completări sau modificări ale actelor normative în domeniul specific;
h) stabilesc măsuri pentru buna organizare a activităţii în compartimentele subordonate;
i) propun inspectorului general de stat îmbunătăţirea metodelor de lucru şi de control specifice;
j) analizează periodic şi ori de câte ori este nevoie, cu inspectorul general de stat, activitatea compartimentelor din subordine şi a inspectoratelor teritoriale de muncă;
k) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite de inspectorul general de stat în domeniul de competenţă;
l) avizează în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă dosarele de cercetare a evenimentelor cercetate de inspectoratele teritoriale de muncă”.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 108/1999, „Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituţii cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti”.

Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă este alcătuit din funcţionari publici şi personal contractual. Inspectorii de muncă, celelalte categorii de funcţionari publici, precum şi personalul contractual din cadrul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă beneficiază de măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile şi/sau bunurile lor, precum şi de rambursarea tuturor cheltuielilor pentru daunele suferite în exercitarea atribuţiilor (art. 12 alin. 6 din Legea nr. 108/1999).

Structura organizatorică şi statul de funcţii ale aparatului propriu al Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă, precum şi repartizarea numărului de posturi la inspectoratele teritoriale de muncă se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale (art. 13 alin. 2 din Legea nr. 108/1999).

Art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 108/1999, prevede că „activitatea de control a Inspecţiei Muncii se bazează pe următoarele principii:
a) principiul proporţionalităţii, care impune aplicarea de către personalul cu atribuţii de control a unei sancţiuni în limitele prevăzute de actul normativ în temeiul căruia a fost constatată contravenţia, raportat la gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului;
b) principiul imparţialităţii, care constă în promovarea unor soluţii nepărtinitoare, raportat la aceeaşi categorie de situaţii de fapt;
c) principiul nediscriminării, care asigură egalitatea de tratament a angajatorilor în procesul de control”.
Activităţile de control efectuate cu o frecvenţă ridicată la angajatorii care au încălcat în mod repetat legislaţia privind aplicarea dispoziţiilor prezentei legi nu au caracter discriminatoriu şi disproporţionat (art. 6¹ alin. 2 din Legea nr. 108/1999).